marți, 23 septembrie 2014

Povestile lui Mos Ene (1)


Un zapauc. Scoate limba:
- Mmmmm... sa nu-mi mai zici tu mie ca fur, ca te iau de gene si 2 zile incheiate nu mai dormi!

- Ppp... aaaiii... Imbufnata, Vis Frumos isi scutura o frunza de pe o bulina alba si se smiorcai in palmele mici pana ce iarba din juru-i se facu toata vai de uda. Se certasera rau in acea zi din pricini de praf de vise. Ene fura de la o vreme de la Vis Frumos, de sub poalele fustitei. Hiii! Pai si normal ca se supara mititica pentru ca nu mai avea indeajuns pentru toti oamenii din lista ei de merituosi. Sa stii ca ma duc si fac cerere de la Mama Natura sa te scuture de puteri daca te mai apropii de mine ii zise Vis Frumos si ii intoarse spatele.

- Crezi tu ca te va crede? Inainte ca oamenii tai sa viseze, e nevoie de mine sa ii adorm. Crezi ca Mama Natura te va asculta pe tine?

Dar nu ii mai raspunse nimeni. Vis Frumos era deja la un gand departare.

Zapaucul o luase repede spre oras pentru ca avea somn de dus si nu mai putea astepta sa asculte smiorcaielile suratei lui. Isi lua barca cu vasle si porni, sa nu se ude la picioare, dar cu ploaie in tolba lui de somnuri fragede.

- Mai, dar furtunoasa zi! Vis Frumos e suparata pe mine, iar acum vremea asta s-a pomenit sa-mi faca tumbe in cale. Uof, mai stati mai apelor, fugiti siroaie in alte parti! Ii venea si lui sa planga de suparare, dar se abtinu. Avea de vaslit ceva drum pana sa ajunga, dar ploaia se cam balacea in aceasta seara, iar Ene nu mai avea niciun chef de ea. M-as intoarce, zau asa! Cum sa o fac eu pe Vis Frumos sa inteleaga? Cum sa stie ea ce e... ce e... dar nici eu nu stiu ce e! Cat pe ce sa i se rupa vasla de greutatea gandurilor, dar se dezmetici inainte de a lovi in bolovanul din fata podului. Era prima data cand se gandise sa-i duca altceva in afara de un somn lin.

Te-ai putea intreba cum face el, mos Ene, sa vina somnul. Pai, mai intai, desface un pumn. Nebunii de picuri incep sa danseze in palma sa si de-acolo sar, si topaie, si tipa de bucurie. Sa-ti ude genele si ochii. Rasare un curcubeu din urechea ta stanga pana in cea dreapta. Si soarele din irisul drept. Albastru si cald. Iti trage un bobarnac zapaucul si iti zboara stele din sprancene. Iar pe nari coboara aburii noptii. Si uite asa vine noaptea de mana cu Mos Ene sa potoleasca nebunul. Nebunul de el, nebunul de tine. Si somn usor, cu ganduri alene vine.

Nuuu... nici macar sa nu va ganditi ca ii placea lui Mos Ene de fata. Era doar asa, o domnisorica slabuta de i se vedeau coastele, cu picioare strambe si cu ochii mari si negri.

- Ihhh! Tare grea mai fu seara asta, zise Mos Ene dupa ce termina de adus linistea in gandurile oamenilor! Ancorase napastuita de barca si se pornise deja grabit spre ultimul cuclcus. Se apleca bland peste buza blocului si o zari.

- Cam ciufulita in seara asta domnisorica, isi zise Mos Ene. Parca au navalit turcii in parul ei! Pe unde i-or fi umblat cele doua catalige cracanate? Ia ca vin eu acusica cu un vis sa ma tina minte.

Vis? Aahhh... ce furioasa o sa fie Vis Frumos cand o sa afle pe ce risipeste Mos Ene praful ei! Mos Ene, acel fantasmagoric ce intra pe sub pleoapele copilariei isi cam face de cap de la o vreme. Nu-i vorba, ca Vis Frumos tot vise duce oamenilor, dar are ea  niste socoteli pe care le tine in ditamai cartulia. Nu risipeste praful pe prostii, cu atat mai putin pe favoritisme. E riguroasa si corecta, cum a invatat de la Mama Natura. Si in fond, de ce risca atata Mos Ene pentru fatuca asta zgaita?