marți, 31 mai 2011

Nu sunt dom'le decat un om normal


M-am nascut pe caldura mare, in Oltenia cea caniculara, in gustarul anului lui Cernobâţ. Doar un anisor am staruit intr-un bloc, la gara din cetatea Baniei, dupa care ne-am mutat colea, mai la munte, in regat, unde am stat o vreme intr-una din casele bunicilor pana am reusit, pe la Sfanta Parascheva, sa ne mutam in casa noastra in care bucataria servea de de toate. Dar era casa noastra!

In jur, gradina cat cuprinde, chiar doua. A aparut si un cotet demn de animale domestice. Inaugurarea am facut-o cu o vecina, cu care ne planuisem sa dormim pe scandurile proaspat intepenite in cuie, in forma de casuta. S-a aciuiat pe la noi si o catelusa, din bani din CAR s-au mai facut una-alta la "acasa" noastra, s-a delimitat si curtea printr-un gard, au aparut flori si holde, pomi fructiferi si asa s-a ridicat gospodaria. "Omul sfinteste locul!"

Dar nu s-au facut toate cu usurinta cu care eu astern niste cuvinte aici. Imi aduc aminte ca multi ani am stat cu niste nailoane in loc de ferestre, la camerele nelocuite, pe care ne mai strecuram din casa, cu mare mandrie de fapta noastra. Si vuia vantul pe acolo nenica de starnea mici tornade in universul mic: tornade de vis, de escapada, de frig si imprevizibil. Si pamantul din camerele neterminate, cimentul ostil de pe veranda, noroiul de afara te faceau sa te zbarlesti nitel. Dar nu imi puneam intrebari, nu ma comparam cu nimeni. Era normal. Este normal. Toate au un inceput, care e de dorit sa fie cat mai nevoielnic, sa invete omul sa pretuiasca rezultatul acela dulce al muncii. Si sa nu uite.

Am zburdat pe dealuri, am muncit pentru varsta mea, am invatat bine, am avut timp si de pasiuni, m-am uitat si la televizor cam cat era nevoie, am citit carti in vacanta, m-am bucurat pentru fiecare realizare a mea si a parintilor. Am avut o viata cu de toate. Am trait intr-un orasel tihnit, luand parte la schimbari, dar cu un mic acces la evenimente sociale si culturale. Totusi, nu am dus lipsa nici de asa ceva, iar acum cu atat mai putin, de cand stau in ograda lui Bucur. Zic ca as fi un om normal, ca am avut o viata normala, plina de intamplari din care am stiut sa imi cern invatatura. Iar acum continui pe acelasi fagas, mirandu-ma de toate inventiile nascocite de lumea "civilizata" pentru a trai cat mai comod.

Stiti ce? Ne pierdem din trairile normale, din deprinderile care erau ale noastre, ale umanitatii. Trebuie sa evoluam, nu zic nu, dar baza trebuie sa ramana. De multe ori, ma bucur ca agricultura a ramas la stadiul de "subzistenta" cum spune Uniunea, in timp ce tot ea sustine sa o pastram asa pentru ca inca mancarea mai are gust la noi si inca nu ne-am pierdut acel "quelque chose" numit specific national.

Dar degeaba ma framant eu cand boala secolului este depresia, copilul nu mai cade pe pamant, nu mai citim carti si nu mai scriem cu stiloul, avem menajere si bone, bagam divort la fiecare secunda, mancam prafuri si hormoni si uitam de noi. Ma acomodez si eu la conditiile secolului, dar incerc sa ma tin cat pot mai departe de "aparatele" astea care ne tin in viata, ca si cand am fi in coma.

Cele mai faine vacante nu au fost in locuri "exotice", ci acolo unde am inhalat praf, m-am topit de caldura, m-a ars soarele, am vorbit cu oamenii, am mancat taraneste, am respirat aer sarat, proaspat si am simtit cat o mie de oameni ai generatiei de acum la un loc.

Era o vorba: "cine nu are un batran sa isi cumpere". Eu as adauga la aceasta: "cine nu are o casa la tara, sa isi cumpere". Nu zice nimeni sa ne mutam acolo, dar hai sa nu mai facem pe fandositii si sa uitam de oaia de la care luam branza, de mirosul de fan cosit, de cum se spala rufele la copaie, de cum se cara apa de la fantana, de cum se da mancare la o gaina, de cum se pune un mar in gradina si se culeg perele toamna. Putem fi oraseni, dar nu ne strica sa cunoastem cum e in varful dealului.

Si pentru ca tot am o stare asa.. intr-un fel, ce-ar fi sa ascultam niste Moloko? Where is the What if the What is in Why? http://www.youtube.com/watch?v=8Rlklm8tSoM&feature=related

luni, 23 mai 2011

Citind pe urmele mamei mele


Noroc ca am gasit acasa continuarea Medelenilor! Imi era dor sa mai citesc din Teodoreanu. Si ce farmec si mai mare sa citesti pe urmele mamei!

La inceput de carte, gandurile unei tinere de 17 ani (acum mama mea), scrijelite din penita cu cerneala albastra, te poftesc intr-o poveste demna de o ceasca de cafea:

"Tu es mon ami?
L'amour n'existe pour toi?
Je suis pauvre... et tu? Tu es ma vie qui ne represente pas rien... rien!"

Cartea are miros dulceag, usor prafuit. E din seria Patrimoniu, editura Minerva, anul 1978. Sta scris cam pe fiecare inceput de poveste din biblioteca cate un gand, momentul, frantura care a facut sa nasca o noua carte in colectia tineretii. Scrisul ei frumos, slefuit ma indeamna sa citesc si sa ii urmez gandurile subliniate, literele adaugate in dansuri pe margine de text. O descopar. Atatea insemnari ale gandurilor si rascolililor tineretii. Ca mine: o visatoare, un amalgam de sentimente care nu isi gaseau culcusul.

"Sufletul tau vorbeste cu glas tare: il aude oricine..." subliniaza adeseori, cu un creion de al'dat'.

"Oh, printemps navrant
Sans joie, ni fraîcheur!
Mon amour, mille ans
Blanchissent ton printemps..."

Citesc: "iubirea este singura justificare a vietii, ultimul ei scop, singura si suprema ei frumuseta" ingrosat cu creionul, iar in dreapta imi sare in ochi o nota: "colosal de adevarat".

"Il iubesc.
Dar exista cuvant care sa dea unei femei mai deplina frumusete, mai arzatoare feminitate decat acesta?"

"Acea persoana care acolo te-a fermecat, daca n-o mai vezi niciodata, devine dragostea cea mai "curata", cea mai "poetica" a vietii."

"Cand o femeie iti trimite o fotografie, e mult sau e putin?" si insemnarea "??? ptr. mine este sufletul."

Acestea sunt doar cateva din randurile pe care le-am gasit dublate cu o linie gri cald. Si le-am inteles, si am descoperit in mama mea ceea ce am fost, ce inca mai sunt.

La final de carte, sta scris "Eliza" in nenumarate feluri, cu acelasi creion cu care au stat subliniate marturii ale unor fluturi tineri.

Ce a ramas din toate acestea? Visurile au murit, s-au transformat. Dar mama mea mi-a spus mereu: "Sa nu uiti sa visezi niciodata!". Cred ca nici ea nu a uitat.

Da, iubirea aceasta nabadaioasa e ceea ce e mai frumos in viata. Implinita sau nu, e peste noi, e singura care conteaza cu adevarat. O simti numai cand duci dorul; altfel, e un fel de a fi. O stii numai dupa ce trec anii si devii intelept sau ai trecut prin destule incat sa iti dai seama pentru ce merita sa lupti. Si iubirea e parinteasca, frateasca, amicala, fata de tot ceea ce ai in jur. Dar, cea mai intensa, este cea pentru florile din parul ei, parfumul de pe gatul lui.
Recomand: U2 - Electrical Storm: http://www.youtube.com/watch?v=K0adFYuNuns

miercuri, 18 mai 2011

Timpul este suficient!?

Intr-o dimineata, un bunic ii spunea o poveste unei domnisoare blondute de vreo 5-6 anisori. Putea auzi un numar mare de "spectatori" matinali cum au aparut 9 tineri pe cai, in sirul basmului. Dar fetita avea treaba cu umbrela ei roza:

"-Uite, pot sa ma prefac ca ploua!"
"-Daca nu esti atenta, nu am sa-ti mai spun povestea", a spus bunicul.
"-Dar eu o vreau pe cea cu pestisorul auriu!"

Timp era suficient sa asculte orice poveste. Copilaria nu galopeaza, nu se ia la intrecere cu nimeni. Ea tihneste in zilele ei cu descoperiri, cu jocuri si culori.

Intr-o seara ma indreptam spre metrou si se pregatea o vijelie care nu a excelat. M-am trezit intr-un vartej de puf, in mijlocul unei intersectii linistite. Alt basm, pe strada Atena. Frunzele, laolalta cu praful mi se invarteau ca niste liane in jurul picioarelor, norii se buluceau, aerul era tot cald. Calcam pe flori de castani, adunate in palcuri, pe margine de sosea. Imi revenea in minte un vis, dar il alungam pentru ca momentul era unul real.

Timp era suficient sa ajung la metrou, chiar daca ploaia incepea. Ei si ce daca imi strica fasonul? Nu mi-ar fi provocat nimic iremediabil.

Si, totusi, dupa un sfert de secol, timpul nu mai pare a fi atat de rabdator. Cu cat am mai multe optiuni, cu atat ma simt mai incoltita acum de orele de la incheietura mainii. Dar nu mai e si altceva? Mie scuza ca nu avem timp imi miroase uneori a lene mare, a dorinta de odihna sau, de ce nu, a minciunica. Niciuna nu revigoreaza, dar ne scot din "incurcaturi".

Pana la urma, lumea-i mare, multe sunt de vazut, de cunoscut si de incercat, multe de aflat. Marea problema este ca nu vom apuca sa facem tot ce ne pune la dispozitie viata, dar cel mai rau este ca gresim si nu avem curajul sa reparam. Timpul da, ar fi suficient pentru acest lucru, dar ne e teama de reactii, ne e greu sa ramanem pe umeri cu o vinovatie pe care sa ne-o asumam pe mai departe. Dar uitam ceva: dincolo de paravanul pe care noi il ridicam, e mai multa intelegere decat ne-am astepta. Iertam, uitam. Nimeni nu-i perfect, nici macar timpul.

NU, TIMPUL NU E SUFICIENT!

Recomandari: The Raveonettes, "War in Heaven" http://www.youtube.com/watch?v=h-wLwMao9_I si "Evil Seeds" http://www.youtube.com/watch?v=lcdIZvffZoA&feature=player_embedded#at=67

miercuri, 11 mai 2011

Ce ne spunem cand nu ne vorbim?


M-a izbit parfumul atat de cunoscut, cand am urcat in 313. Cand afara ploua si e frig tare, sa te urci intr-un autobuz, la caldurica, este ca atunci cand te afunzi sub o patura moale, cu un ceai fierbinte, dulce acrisor (ca si parfumul), in maini. Traseul il stiam in sens si invers, dar parfumul nu era nicidecum al autobuzlui.

Chiar asa, ce ne spunem cand nu ne vorbim? E un titlu gasit si regasit pe niste afise, la metrou. Cred ca exista "1000 de chipuri" in care vorbim, fara glas. Simtim uneori, anticipam ce se va intampla sau emitem mental semnale, ganduri catre anumite persoane si, ceea ce e si mai frumos, trimitem sentimente. Am putea spune: simbioza, chimie. Unele mesaje se pierd, altele ajung, fara stire, la destinatie si, culmea, primesc si raspuns.

Dar, trecand la ceea ce unii oameni au reusit sa-si spuna cand si-au vorbit, de curand am avut parte de un "da" regal: mult visata, prea frumoasa nunta a doi oameni care, prin faptul ca se iubesc, a tresarit in multe suflete ca niste fetite cu rochite albe si inflorate pe un camp zglobiu, si a mai spalat niste pacate. Evenimentul acesta a dat un pic de voie buna lumii asteia incalcita in dezastre de toate felurile. Eu nu stiam prea multe despre cine, ce, unde, cand, dar nu am ramas indiferenta si in vinerea cu pricina, ca mai toata lumea de la birou, am lasat treburile deoparte si am privit. Chiar s-a facut "derogare" pentru a da sonorul tare la plasmele din cafeneaua de la parter si ne-am adunat, barbati si femei, sa privim si sa comentam evenimentul. Trebsoara asta mi-a inflorit o gramada de zambete pe la colt de gura. Frumos si sincer. Poate ca lumea, in toata taria asta de caracter pe care este nevoita sa o afiseze are, inca, un coltisor de minte cu care viseaza si zburda intr-o caleasca. Acum, ce o mai urma, om mai vedea.

Si, pentru ca noi ne-am amuzat prin glumite, "transmitand" in direct evenimentul, reproduc un pasaj din convorbirea mea cu cineva de la birou. Nu cred ca va aduce niciun prejudiciu, desi poate vi se va parea cam naiv si tampitel:

11:39 AM N, A
Sosesc, cred
La si 45 parca trebuie sa ajunga
:))
11:40 AM P, A
abia astept sa vad mireasa
11:40 AM N, A
Si eu
Pai ea e spectacolul
11:41 AM P, A
oricum e o frumoasa
orice si-ar pune
ce corp are si ce ochi
daaarrr
11:44 AM N, A
cica a zis ca se macheaza singura
Iti dai seama sa se potriveasca doua tipe cu aceleasi palarii? :))
11:44 AM P, A
ohoo
da
f tare gagica
cica si-a facut singura si rochia
asa se zice
11:46 AM N, A
Da?
Asta nu mai stiam
Mai citesc stiri dupa ce se intampla chestia
O sa vuiasca oricum
A venit cuplul John
Un el si... un el
:))
11:47 AM P, A
da :))
11:50 AM N, A
Daca ne invitau pe noi, ne luam si noi un sacou de la 38 si asta era
Palaria... smulgeam eu niste pene de bibilici din propria batatura
:))
11:51 AM P, A
:))
11:54 AMP, A
nuntile ma fac sa plang
:))
11:54 AM N, A
Sa vezi lacrimi pe tastaturi
Inundam terenul
Mie mi s-a ridicat parul pe mine... ala care a mai ramas dupa epilat
12:08 PM N, A
Ce s-a schimbat si Bekham
cum se scrie
Nu l-am mai vazut demult
12:08 PM P, A
e frumos
12:09 PM N, A
Iup
E mai brunetel acum
12:14 PM N, A
Dar ce zi urata au
La noi e asa soare
Trebuiau sa faca nunta acilea, pe Podul Grant )
12:14 PM P, A
la ce veselie e
nici nu mai conteaza
12:14 PM N, A
E in rosu
Cred
El
Dar cata disciplina
La noi cred ca erau claie peste gramada
12:16 PM P, A
dap
12:20 PM P, A
ala micu ce agitat e
12:20 PM N, A
Will?
12:20 PM P, A
nu harry
12:20 PM N, A
sau fratele?
Aahh
DAaaa
12:20 PM P, A
wiil e cool
12:20 PM N, A
Si incruntat
12:20 PM P, A
calm
12:21 PM N, A
E cavalerul
Pai el e mostenitorul
Ala micu.. .e mai trist asa
Tipa aia in alb nici nu vede de palarie decat cu capul intr-o parte
:))
12:23 PM P, A
stai ca munceam
am ratat
:))
cred ca vine si ea
12:25 PM N, A
Oare?
Daca nu mai vine?
:))
12:26 PM P, A
nu-i nimic
intrevin eu
:))
12:26 PM N, A
Ba eu!!
12:26 PM P, A
sunt tot a commoner
12:28 PM N, A
Ma enerveaza faza asta cu inchisul calculatorului
12:28 PM P, A
ce faza?
12:28 PM N, A
Pai ai patit si tu cred, acum
Ca mi se delogheaza calculatorul din senin
Si trebuie iar sa bag parola
Ctrl+alt+del
Si din astea
Imi mareste si mie salariul
L-am intrebat pe Ionut
12:31 PM N, A
Cel putin, asa am inteles
12:31 PM P, A
f bine
12:32 PM N, A
De la "XXXX" la "XYYY"
Ce cifre
:))
12:34 PM P, A
super
12:34 PM N, A
Ei or fi parintii ei?
Bai... sa te gandesti cand esti mica ca o sa ajungi o regina si chiar sa ajungi
12:36 PM P, A
f tare
:))
mama ei e f frumoasa
tot asa bruneta si slaba
12:38 PM N, A
Charles s-a ramolit tare rau
Nu primeste "papica" buna
12:39 PM P, A
:))
12:39 PM N, A
Ce nebuna sunt
Numai perle scot
Macar de ar fi sa le pot vinde... scot si eu un banut
12:42 PM N, A
Aoleu... palaria asta zici ca e cu coarne
12:42 PM P, A
regina are palarie galbena
s-au scos astia la apariuri
12:42 PM N, A
:))
12:42 PM P, A
da
12:42 PM N, A
S-a facut pariu pentru asa ceva?
12:42 PM P, A
ca multi au pariat ca se imbraca in galben
daa
:))
12:42 PM N, A
Ia uite-o!
Oare cine le canta la petrecere?
Elton?
Eu i-as fi invitat pe Coldplay
12:44 PM P, A
ala era prietenul dianei
mama lor
asa ca nah
12:44 PM N, A
Aahhh... ok
12:47 PM P, A
e asa simpla
rochia
si la par facuta la fel
12:52 PM P, A
gataaa
ta
1:06 PM P, A
e superba gagica

Am fost de curand sa cumpar ceva din Mega Image. La casa, doua lucruri mi-au atras atentia. Primul: mi-a scapat o moneda de 10 bani pe jos si o tanti de langa mine s-a aplecat sa o ia. Prin minte mi-a trecut ca o adiere ca e foarte amabil gestul doamnei, desi avea o varsta. Spre surprinderea mea, banutul a aterizat in alt buzunar decat al meu. Al doilea: imi cumparasem pufarine (Am spus vreodata cat de mult imi plac? La fel de mult ca si turta dulce.) si punga era rupta. Cateva bobite aterizasera in zona de marcat produsele si baiatul de la casa le ia frumusel si le baga in gura. Am plecat cam uimita. In drum spre casa, am cumparat lacramioare de la o doamna din Roata, de unde am mai luat si altele de-ale gurii, facute in gradina. Se aduna pe la noi, la margine de strada, tot felul de bunatati. Imi venea sa il iau la palme pe un politist care venise sa ii ridice pe oamenii cu zarzavaturi, intr-o dimineata. De alti indivizi mai colorati asa nici ca le pasa.

Si ca tot e vorba de oameni responsabili cu regulile, am fost sa fac fotografii in Politehnica. Totul bine si frumos pana am ajuns la intrarea dinspre Semanatoarea. Fotografiind eu un caine tolanit pe iarba, cu burta in sus, "privit" de o domnisoara de pe un afis, agentul de securitate imi zice ca nu am voie sa fac fotografii. Bineinteles ca m-am zburlit la el, el la mine, tanti care era cu el in "ghereta" la fel. Cu mandrie pentru functia ocupata, paznicul meu si-a potolit fomeia si a continuat sa ma ia pe mine de sus. Spre satisfactia mea, dupa telefoane date pe la sefi, pentru ca oamenii nu mai aveau semnul de interzicere fotografiere la intrare, am fost sfatuita sa fac cate poze vreau. Ieee! Mai tarziu, aceeasi poveste, aceleasi telefoane, aceleasi concluzii si rezultate. Am facut poze cu duiumul, pe la toate claridirile ca cine stie? La cum sunt romanii, nu mi s-ar parea prea mult sa vad acum semne care sa imi interzica manifestarea pasiunii in campus. :D Daca o fi asa, mi-ar parea foarte rau sa fiu eu cea care a declansat atata treaba din partea serviciului de paza.

Mi-am facut un "Bucket list" si astept sa vad care va fi procentajul realizarilor pana la sfarsitul anului. Intre timp, "Obama killed Osama" (oare?), a fost si un cutremur pe la Romanica pe care cred ca l-am luat drept leganare, iar altii isi ocupa timpul cu replici de genul "io la Budapesta". ;))

Mai bine sa ma bucur de aerul asta curatel din ultimele zile, de dupa atatea ploi (cam suparatoare in cele din urma) si sa ascult o melodie: The Pierces - We are stars http://www.youtube.com/watch?v=C1yYy6oD2mA