sâmbătă, 4 decembrie 2010

Scriere pe neintelesul tuturor


Ploua peste curcubeul care am fost. Lacrimi se desprind din cer, se agita in aer si se sparg pe obrajii pamantenilor pacatosi. Ele alearga ca niste particule de atom, gravitand in jurul propriului nucleu al vietii, ciocnindu-se de alte particule, cu care nu mai reusesc sa fuzioneze.

Lumea de acum e prea moderna pentru fulgii de nea. Se aud in jur tone de vorbe inflorite, neadevarate. Pacat! Florile sunt atat de frumoase si nu au nicio legatura cu minciuna...

Amiba parsiva incearca sa inghita puritatea. Nu ii reuseste intotdeauna, asa ca isi cauta mereu alta tinta. Ea trebuie sa se hraneasca, sa supravietuiasca, pe cand puritatea isi stapaneste verticalitatea.

Dar mai apare soarele si incepe fotosinteza. Si, din granule de clorofila, se naste speranta. Am sa caut aceasta strada.

Paranteza: desi unii vor incerca sa inteleaga metafora, nu vor reusi.

[Pentru cei ce sunt inca puri: http://www.youtube.com/watch?v=z1rYmzQ8C9Q]