marți, 30 noiembrie 2010

"Flori si mucegai"

Cand eram acasa, in Comarnic, dupa masa de pranz, ma duceam cu mami pe aleea ce marginea casa si admiram florile. Aleea e plina si acum de trandafiri pe care atunci ii curatam mereu, sa infloreasca din nou si din nou. Imi placea sa ma cred o britanica, cu palarie de paie si sort, ingrijindu-si gradina plina de roze. Cu mami vorbeam despre diverse. La fel si in diminetile in care se trezea pe la 7, isi facea cafea la ibric si mirosea in toata casa. Nu puteam rezista sa raman in pat. Soarele rasarea odata cu zambetele pe fetele noastre. Si acum, cand simt miros de cafea, parca ma intorc acasa.

Ultima data cand am fost acasa, mi-am adus un brat de crizanteme, colorate in toate felurile. Au ramas bulgarasii galbeni, ce se usuca alene, in canuta de pe birou, strajuind o fotografie nereusita la printat.

In seara aceasta am pus grau la incoltit. Era o traditie pe care o respectam si acasa cu strasnicie. Pentru un an mai bun si imbelsugat. Cand eram copii, ne zgaiam la felul in care incepe verdele sa creasca din acele bobite pe care trebuia sa le udam cand ne intorceam de la scoala. Si cat ne mai rugam sa fie bogat graul, sa avem parte de mai bine in casa. La scoala, am confectionat si omuleti din rumegus si ciorapi, carora le crestea, in loc de par, grau. Erau tare haiosi.

Da, uneori, trebuie sa ne intoarcem acasa, sa simtim ca traim, alteori sa plecam in lume. Iar cine e crescut fara sa simta un pic greul, munca, sacrificiul si pamantul sub unghii, imi pare rau, dar nu stie ce e viata. Cine a avut totul de-a gata si nu a trebuit decat sa isi frece coatele prin scoli, nu este un om complet in fata mea. Un om incomplet este si acela care a uitat de unde a plecat, acela care da din coate si calca in picioare pe cei din jur sa ajunga mai sus, un om care nu stie sa salveze un sentiment si alege calea cea mai usoara.


Mama mea imi spunea azi, ca si alta data. “Ca om, suferi mult cat traiesti si te duci in jos. Si crezi ca nu e posibil sa te afunzi mai mult. Dar renasti din propria cenusa. Si, totusi, viata asta este cel mai frumos dar care ni s-a dat.”

Si, totusi, de maine, graul va incepe sa isi arate “coltii”.

[Recomandarea mea de acum: http://www.youtube.com/watch?v=VcjzHMhBtf0]

[Si inca una: http://www.youtube.com/watch?v=SQIdXKz4sE8]

:)

joi, 25 noiembrie 2010

Rondul de noapte


Mi-a placut visul meu de azi-noapte, cu atat mai mult cu cat nu ma asteptam sa fie asa frumos. Ma gaseam in biroul unde lucrez si era ziua unei persoane din asociatia de fotografi. Pentru ca asa e obiceiul pe la noi, se pregatise si ea cu bomboane, prajiturele si alte atentii, placute degustarii. M-am dus la persoana sa o felicit si in timp ce ii uram eu de bine, i-au dat lacrimile. Imbratisandu-ne, ne-am trezit pe una din ulitele copilariei mele unde, in locul nucului din gradina se afla o salcie pletoasa (intotdeauna mi-am dorit asa ceva in gradina de acasa). Era abia inverzita, iar acele frunzulite proaspete erau invaluite de un auriu cald, cu sclipiri dese, ale unei lumini placute de soare. La un moment dat, in timp ce noi parca ne invarteam in cerc, pe deasupra noastra au inceput sa zboare stoluri de berze si, in jurul nostru, s-a umplut de fluturi negru cu portocaliu. M-am trezit tulburata de feeria aceea. Si, totusi, de ce acea persoana la mine in vis? Poate pentru ca este o persoana vesela mereu?

Aseara am mai trait un moment cel putin straniu. Am fost la un film, la festivalul EXPIFF. In timpul discursurilor tinute de realizatorul filmului si de alte persoane "cinefile" autohtone, persoane din public au inceput sa rada fara motiv. Nu apuca domnul sa traduca cele spuse, ca din sala se auzeau niste rasete stridente. Prima data am zis ca oamenii se cred la un film de comedie, apoi ca unii nu inteleg engleza si banuiesc ca ar fi ceva haios in ceea ce se spune. M-am gandit si la posibilitatea ca cineva vrea cu tot dinadinsul sa strice evenimentul. Cert e ca regizorul s-a cam crezut in fata unei farse pusa la cale de romani si ca distinctia de Doctor Honoris Causa pe care a primit-o este un fel de sotie. Mi-a fost rusine in acel moment ca ma aflu in public. Mi s-a parut de prost gust interventia acelor rasete aiurea in tramvai. Noroc ca domnul, englez la origine, a stiut sa salveze destul de bine intamplarea, printr-un umor politicos.

Avertizati fiind ca unii vor parasi sala pana la finalul filmului, ne intrebam ce o sa fie asa groaznic. Filmul a fost despre... 34 de enigme legate de un tablou al lui Rembrandt: "Rondul de noapte". Ce-i drept, bine documentat, dar cu atat de multa informatie si atat de plictisitor incat, la un moment dat, am inceput sa rad isteric impreuna cu persoanele de langa mine (bineinteles, nu sa ne auda toata sala). Am zis asa, insa: eu raman pana la capat. Culmea e ca, dupa ce m-am descarcat pe moment, am putut sa fiu atenta si sa imi placa restul filmului. Prima parte, insa, ramane o nebuloasa plicticoasa si lipsita de sens, pentru mine. Cu adevarat, film experimental.

vineri, 5 noiembrie 2010

Sa zambim cat inca suntem liberi


Ieri am fost sa cumpar un cadou unui coleg de munca. Culmea, era ceva ce mi-ar fi placut sa cumpar pentru altcineva si ochisem chestiunea cu pricina cu o seara inainte. Gusturi asemanatoare. Nedrept, dar prea scump, din pacate.

Cand am iesit pe trotuar, in fata mea, doi tineri. Ea imbracata "vintage". El la fel, numai ca umbla descult si cu ghetele agatate cu ajutorul sireturilor, pe umar. Mi-ar fi placut sa stiu de ce, dar am mers mai departe si am ras in sinea mea. Mi-a adus aminte de un banc cu olteni pe care il stiu demult:
"Pe o şosea dinspre Craiova, doi ţărani merg cu ghetele aruncate pe umăr.
- Frumoase ghete ai, remarcă unul.
- Da. Şi de calitate. Le port aşa de 20 de ani şi tot noi sunt!"

Frumos inceput de noiembrie, cu ceata dimineata si soare la pranz. Fetele s-au intors la fustite si pantaloni scurti, de parca ar veni primavara. Sunt tinere si cochete.

Aseara m-am intalnit cu o persoana pe care am cunoscut-o in Letea, in august. Am mers impreuna doua statii si ne-am legat de amintirile comune ale unei zile toride. Ne-a facut bine amandurora revederea. A fost un zambet contra zambet intr-o seara linistita si calduta.

Am terminat o carte foarte buna, "1984", tot din recomandarile primite. Si, avand legatura cu subiectul acesteia, as zice sa zambim si noi acestor zile frumoase de noiembrie, cat inca mai suntem liberi.