marți, 12 octombrie 2010

Octombrie si frig

Dimineata, in pasajul de la Unirii, se aude tropot de tocuri. Ca si cand ai avea in spatele tau o adunatura de copite de cai. Inghesuiala mare de cand au inceput si studentii sa faca prezenta pe la cursuri, laboratoare si semninarii!

Asta ma duce cu gandul la spusele cuiva care observase ca acum, pe bancile scolii, nimeni nu mai scrijeleste "Metallica", "Hai Steaua!", "... Dinamo!", un nume, "X + Y = LOVE" si altele cate mai zgariam noi in lemnul acestora, cand eram la liceu. Nici macar formule? Da, intr-adevar, nu mai stim ce convingeri au elevii de acum, decat din ceea ce vedem pe site-urile de socializare. S-a mutat totul dintr-o lume reala, intr-o lume virtuala. Cred ca ultima mea "scapare" de genul a fost semnatura zgariata cu inelul pe peretele caminului din Tei. Si nici macar nu stateam legal acolo.
Am fost in Delta din nou, intr-un team building. Cu 180 la ora, pe unde s-a putut - ma simteam ca in avion - am ajuns in vreo 4 ore, cu tot cu opriri. Culorile se imbinau ca in pastelurile lui Alecsandri in viteza masinii, iar soseaua neagra contrasta de minune cu verdele galbui al frunzelor de plopi. Te simti putin in alta tara pe acel drum. De data asta, am oprit in Mahmudia, la un hotel ce marginea bratul Sfantul Gheorghe. Cam nepotrivite arhitectura, denumirea si cele 4 stele pentru capatul acela de strada, dar vantul aspru iti aduce aminte imediat unde te afli.

Intr-o zi, m-am rupt de grup si am luat la picior comuna. Desi oameni am zarit putini, flori erau din plin: si in curti, si pe trotuar, si pe drumul spre cimitir. Multe si colorate, parca rasarite sa mai imbuneze viata oamenilor de acolo. Crucile vegheaza de pe un deal intregul oras, dar nicio biserica (toate lipovenesti, din cate am zarit eu) nu e deschisa. Si sufla vantul asa tare si uscat! De asta oamenii au fetele asa aspre, arse, trecute de vreme, inca de la anii tineretii. Am intrebat o femeie daca pe strada Castelului chiar se afla un castel. O voce blanda si placuta mi-a spus ca asa se numeste bazinul de apa, "castel" si, dezamagita oarecum, am plecat mai departe. Ma gandeam ca o sa descopar si eu o poveste neobisnuita. Intrand pe o strada, am vazut un copilas asa, de-o schioapa, cum scriau oamenii prin carti, alergand. Vazandu-ma s-a oprit. Eu m-am pitit dupa un gard, asteptand sa isi faca aparitia, sa ii fac o fotografie. Pentru ca nu mai aparea, am scos capul dupa gard si, cand colo, baietasul meu facea un susu mic la marginea drumului, dupa care a luat-o inapoi la fuga spre casa. Tare m-a amuzat tancul si, mergand apoi singura pe strada, mi-a zburat gandul aiurea, inspre Sulina, inspre aventurile echipajului Sperantei. Cautam ceva, ceva ce ma insotea numai in gand.
Am dat apoi de niste oameni care carau lazile cu peste, asezati in sir indian. Era ora la care ieseau copiii de la scoala: fetele se pupau la colt de strada, unde fiecare o lua spre casa, cei mici se grabeau si ei sa ajunga la caldurica. Am intrebat unde gasesc scoala, dar nu am reusit sa dau de ea. In schimb, am dat de carciumile asezate la sosea sau langa biserica si de statia de maxi taxi (banuiesc), unde adolescentii isi dadusera intalnire sa mai "socializeze". In rest, lumea era foarte suspicioasa cand ma zarea. La oficiul postal, o nemtoaica a intrebat o fetita ceva, dar fara succes. A ales sa incerce usa, sa gaseasca raspunsul. Imediat langa, la ferestrele unui apartament, se leganau niste pesti pusi la uscat.
Imediat dupa intoarcerea din Delta am plecat acasa. Am facut must de mere, am taiat lemne pentru primul rand de tuica, le-am asezat pe doua randuri, am inghetat pe afara numai de dragul de a-mi aduce aminte senzatia aceea din copilarie, cand ieseam imbracata ca un Mos Martin si ma luptam cu picurii reci pe care vantul mi-i lovea de obraji. L-am sarbatorit pe tatal nostru asa, cu mult drag si cu multa caldura, dupa care am fugit inapoi in Bucuresti, lasand in urma o toamna abia inceputa.
Acum am revenit la tocit coatele pe birou. Si, din pacate, nu pot scrie pe acesta "U2 - Who's Gonna Ride Your Wild Horses", asa ca va fac recomandarea printr-un link: