joi, 23 iulie 2009

Tablou - Gri galbui si o silueta neagra

Ea... o rochie neagra, o faptura mica pe o intindere de nisip. Un semn din nastere... care ii spune ca va trebui sa gaseasca pe cineva la fel. Parul, in vant, cu tot cu ganduri. O liniste ce vine de undeva din interior si care o face sa tremure. O melodie ce ii rasuna de undeva din amintiri si o mana ce ii mangaie pielea, cu moliciune, gasita undeva in simtirile din seara trecuta. O asteptare lunga si multa rabdare, ca si pentru firele de nisip ce ii incalzesc talpile. Inserare fara culori si jocul piciorului ei cu fiecare val. O silueta pe un gri molcom, cu nuante galbui. Doar cerul, marea, nisipul si ea: o pace.
Trece cu varfurile degetelor pe intinderea umarului si se infioara: e asa cum l-ar descoperi "el", rotund si fin. Iar valurile: ce zgomot fac, cum se agita, cum se involbureaza. Parca si pe ele le mangaie o atingere care le face sa se cutremure de placere. Suflarea ei si-a recapatat linistea dupa momentul cand isi imagina ca mainile ei sunt ale lui.
Se lasa negura... totul devine nedeslusit. Ea ramane dainuind.
Nisipul va avea alte forme in ziua urmatoare, ea se va trezi zglobie si ii va lua mana intr-a ei.

miercuri, 8 iulie 2009

Tango

Petale rosii... Ca si buzele ei. Si-ar plimba degetele peste gura ei, ar alunga lumina ce se joaca cu indrazneala pe obrajii ei. E gelos pe firele acelea de soare ale apusului ce reusesc sa ii atinga trupul. Ar patrunde cu dintii dincolo de acele buze de maci. Dar... Paseste spre ea si o prinde cu o mana, o apropie dintr-o miscare brusca si ii impietreste privirea. Ochii lui coboara ca o mangaiere pana in talpi, devorand mental tot ce vede. Nu, nu se aude muzica. O creeaza el pentru ea si pentru un dans. Isi apropie obrazul de al ei si ii simte parfumul pielii: nu de flori, nu de miresme inventate, ci al ei. Danseaza amandoi in liniste. Ai putea auzi doar pulsul ce tine ritmul, oscilat de dorinta celor doi. E o dorinta ce ramane in gesturi sigure, in priviri ce se intalnesc si se alunga cu o voita nepasare. Isi fac vant cu palmele, respingandu-se ca doi magneti... fac pasi unduitori inapoi si se pierd, un timp, unul pe altul. Zambesc. Revin in imbratisarea in care doua inimi bat nestavilit si muschii se incordeaza cu fiecare unduire. Nu e nevoie de un trandafir: ea este spini si petale. Doua siluete ce nu tin cont de inserare. Reinventeaza miscarile, se aprind odata cu nuantele aurite ce patrund pe fereastra.
Se opresc cand nu mai aud muzica impreuna. Ceva nu se mai potriveste in dansul lor. Pasiunea lor nu se va implini niciodata.

marți, 7 iulie 2009

Masini pe strazi...


Acum sunt zile fierbinti, cu racoare la parter. Cu 6 luni in urma erau zile reci cu aer cald in acelasi loc. Duminica priveam pe fereastra masinii floarea soarelui, iar curentul ce se facea in mersul pe sosea, intrand navalnic in masina, imi spulbera parul. Era cald tare, iar gandurile se valatuceau cu norii de pe cer, chemand apusul si un glas aflat la locul lui. Ceva nu se potrivea in peisaj... Chiar eu. Pur si simplu mi-as fi dorit ceva in plus, iar atunci totul ar fi fost complet. Razele ma mangaiau si ma faceau sa tanjesc dupa zilele de copil.

De cate ori as alerga desculta, sa simt orice senzatie direct in talpa, sa simt ca traiesc. De cate ori as striga doar pentru mine si cer... De cate ori as spune, racnind, intregii lumi care nu ma aude, ca visez, ca sunt om, ca gresesc, ca ma intristez, ca doresc, ca ma avant, ca ascult si ador, ca ma retrag tiptil, ca vreau, ca zambesc, ca ma joc, ca... iubesc.

E vara. Rochite inflorate, culori, spice, inghetata, seri prelungite: le incercam pe toate. Si ne prelingem pe strazi cu o lene placuta, cand tumultul zilei incepe sa se stinga si pe umar ni se aseaza o mana delicata.
As merge pe strazi sa cunosc intreaga lume. Sa nu am altceva de facut decat sa aflu drumurile, oamenii, locurile. As lua cu mine doar zambete si povesti frumoase, le-as trece prin filtre, prin lentile si vizor, le-as oferi din mine o particica si apoi le-as traduce in limbajul tuturor.

Vreau sa ma ploua. Radeam cu gura pana la urechi cand m-am trezit pur si simplu sub o ploaie strasnica. Radeam pentru ca iubeam ploaia si inca...

As vrea sa-l fi vazut pe Van Gogh pictand cu pasiune aspectele de la tara: muncitori, tarani, floarea soarelui, mineri, campuri, munca asidua. As vrea ca pasiunea lui sa fie in fiecare suflet de pe Pamant: pasiunea pentru viata, pentru iubire, pentru ceea ce este simplu, pentru creatie.

E al naibii de cald, dar in parc e liniste. Trec copii, zambind sau privind mirati, alergand pe alei. E verde banca si verde e si iarba. Masinile trec. De data asta, eu stau. Imi las in grija lor acele ganduri ce nu sunt pentru timpul liber si astept sa se lase seara...